Românii bat tradițiile cu superstițiile, de Paște

Adevărul vă prezintă obiceiurile şi tradiţiile de Paşte şi din Săptămâna Mare care se păstrează în sate din fiecare regiune a ţării de sute de ani.

BUCOVINA Tradiţiile şi superstiţiile din Săptămâna Mare

Tradiţiile specifice sărbătorilor pascale din judeţul Suceava aveau menirea de a-l pregăti pe credincios pentru a spiritul sărbătorii. Oamenii credeau că dacă respectă tradiţiile moştenite din bătrâni vor fi sănătoşi tot anul şi vor avea recolte îmbelşugate.

„Celebrarea Sărbătorilor Pascale, prin credinţele populare dominate de acte purificatoare, de practici obligatorii sau interdicţii, îl pregăteau pe om pentru spiritul sărbătorii, pentru înnoirea timpului, pentru o existenţă sub auspicii benefice, de sănătate şi belşug“, a explicat Violeta Enea, şefa secţiei de etnografie a Muzeului Bucovinei.

Fetele se spală pe cap cu apă cu busuioc pentru a fi iubite

Săptămâna Mare începe de la Florii, sărbătoarea creştină a Intrării Domnului în Ierusalim, în amintirea căreia se duc la biserică mâţişori sau crengi de salcie pentru a fi sfinţite.

Fetele se spălau pe cap cu apă fiartă cu busuioc pentru a avea păr frumos şi a fi iubite. Mâţişorii sfinţiţi în ziua de Florii căpătau proprietăţi magice care erau transferate asupra familiei sau animalelor din gospodărie. Copiii erau atinşi cu mâţişorii ca să crească şi să înflorească, vitele se atingeau pentru a fi ferite de boli sau se presărau la stupi şi pe straturile de legume cu credinţa că ajutau la rod bogat. Crenguţele se păstrau la icoane sau deasupra uşii de la intrare, iar peste an se foloseau la tratarea bolilor de gât, se afumau vitele bolnave sau erau aruncate împotriva grindinei.

MARAMUREŞ Cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri

Cea mai mare sărbătoare creştinească de peste an este respectată cu sfinţenie şi în ziua de astăzi în Maramureş. Tradiţiile şi obiceiurile, vechi de sute de ani, încă dăinuie în satele maramureşene, iar oamenii au învăţa din generaţie în generaţie cum să se pregătească pentru sărbătorile pascale. Fie că e vorba de Postul Mare sau de zilele de sărbătoare, în Maramureş mai există obiceiuri care se pot vedea în fiecare casă, la fiecare om.

Totul începe cu Postul Mare. În această perioadă, maramureşenii nu se abţin doar de la mâncare, ci văd postul ca o perioadă de curăţire a sufletului. „Când vorbim de Postul Mare nu vorbim de o zi normală de post. Sunt zilele în care trebuie să renunţăm la vicii, la pornirile de zi cu zi, practic trebuie să te abţii de la ce iubeşti tu cel mai mult“, a explicat Janeta Ciocan, etnolog.

În Săptămâna Mare, fiecare gospodină pregăteşte bucatele pentru masa de Paşte şi face curăţenie în casă. Dar pe lângă toate acestea, unul dintre cele mai importante momente este încondeiatul ouălor, care aici începe încă din Vinerea Mare.

ALBA Păştenii de la Vinerea

„Păştenii – cunoaşterea şi păstrarea moştenirii culturale din mediul rural” scenariul ritual de înnoire anuală a lumii deschise de duminica Floriilor, închis de duminica Tomii şi intersectat de noaptea învierii Mântuitorului Iisus, este ilustrat în localitatea Vinerea din apropierea oraşului Cugir, de obiceiul tradiţional Păştenii.

Acesta este un obicei unic de întâmpinare a Învierii Domnului, în care, cei care împlinesc în anul respectiv vârsta de 60 de ani, devin „Păşteni”. Ei se vor ocupa de pregătirea şi împărţirea „Paştilor” pentru întreaga comunitate. În joia din Săptămâna Patimilor, în care „Paştile” se aduc la biserică pentru sfinţire, toţi „Păştenii” sunt îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare şi participă la o procesiune inconfundabila, care porneşte de la gazdă spre lăcaşul de cult.

Proiectul cultural „Păştenii – cunoaşterea şi păstrarea moştenirii culturale din mediul rural” are ca obiectiv facilitarea organizării şi desfăşurări evenimentelor şi promovarea obiceiului în vederea păstrării şi perpetuării patrimoniului cultural si este finanţat de administratia fondului cultural naţional si asociaţia culturală Câmpul Pâinii, în parteneriat cu Primăria oraşului Cugir.

BRAŞOV Junii Braşovului, o tradiţie unică în Europa

Braşovul este singurul oraş din românia, dar şi din Europa unde în zilele de Paşte oamenii au parte de o tradiţie deosebită. Obiceiurile Junilor atrag mii de turişti străini, dar şi mii de braşoveni. Sărbătoare începe în Duminica Paştelului cu învestirea noilor şerji (vătaf, armaşi, sutaş).

Junii tineri sosesc în Piaţa Unirii (Prund) unde joacă hora şi aruncă în mod ritualic buzduganul spre cer. Preotul paroh de la Biserica Sfântul Nicolae citeşte lista anuală a Junilor şi înmânează buzduganele şi lentele noilor şerji ale tinerilor. După acest moment solemn junii tineri sunt consideraţi ca fiind organizaţi într-o companie, ei îşi prind la pălării panglici tricolore, iar vătaful şi armaşii îşi prind rujile (cocardele) colorate în roşu, galben şi albastru. Junii tineri participă apoi la vecernia oficiată în Biserica Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului.

TIMIŞOARA Tradiţii de Paşti în Banat

Numeroasele etnii care trăiesc sau au trăit în Banat de-alungul timpului şi-au lăsat amprenta asupra tradiţiilor locale, fie că este vorba despre obiceiuri religioase sau nu.

Astfel că referindu-ne la zona Banatului, obiceiurile de Paşte sunt intercalate cu mai multe culturi şi fiecare a preluat de la cealaltă părţile care i-au plăcut mai mult.

O importantă zi este considerată a fi Joia mare, când se sfinţesc în bisericile romano-catolice uleiurile pentru bolnavi, pentru botezuri etc. La liturghia Cinei de Taină, de seară, se face spălatul picioarelor.

Există o legendă în satele bănăţene care spune în această zi un personaj mitologic feminin, numit Joimăriţa, umbla prin sate şi le pedepsea pe fetele care nu îşi terminau de tors lâna, iar pe cele mai leneşe le lua la ea acasă şi le mânca.

HUNEDOARA Ce tradiţii de Paşte sunt păstrate în satele din Hunedoara: „împuşcatul cocoşilor“ şi alungarea diavolilor în Noaptea de Înviere

Tradiţiile de Paşti s-au păstrat de secole la sat, departe de civilizaţie urbană, în zone ca Ţinutul Pădurenilor, Ţara Moţilor, Ţara Haţegului, Ţinutul Momârlanilor, pe Valea Mureşului sau pe cea a Geoagiului.

În unele sate de pe Valea Mureşului, se spune că oamenii care mureau în Săptămâna Mare vor ajunge în Iad, deoarece Porţile Raiului sunt închise. În aceeaşi zonă, potrivit etnologului Marcel Lapteş, în noaptea de Paşti nimeni nu trebuia să doarmă, la fiecare gospodărie se făceau focuri, precum şi în curtea bisericii, iar flăcările erau întreţinute până în zori. Bătrânii spuneau şi că nu e bine să dormi în ziua de Paşti pentru că vei dormi tot anul.

Cu steagul, de Paşte

În satul Bucuresci, în Noaptea Învierii oamenii se instalau în curtea bisericii şi trăgeau cu carbid, pentru ca bubuielile să îi sperie pe diavolii care ar fi venit să spurce biserica şi să fure coşurile cu bucate şi cu ouă roşii. La Hondol există obiceiul "Steagului de Paşti", realizat dintr-o pânză albă - giulgiul Mântuitorului - brodată cu motive populare, cu reprezentarea lui Iisus Hristos alături de însemne reprezentând viaţa minerească. Pânza e prinsă de un băţ de 3-4 metri, împodobit cu fâşii tricolore şi sfinţit în biserică. În duminica Paştilor, steagul este dus la biserică, apoi în cimitirul din sat unde este sfinţit. Apoi este purtat pe la fiecare casă din sat, unde li se urează oamenilor tradiţionalul „Hristos a Înviat”. Steagul este dus a treia zi de Paşte în clopotniţa bisericii şi se ţine acolo până la anul următor, scrie etnologul Marcel Lapteş, în cartea „Anotimuri magico-religioase”

IAŞI De ce se vopsesc ouăle în Joia Mare. Tradiţii şi superstiţii de Paşte în Moldova

Credincioşii creştin-ortodocşi respectă cu sfinţenie tradiţia vopsitului ouălor de Paşte, obicei care face trimitere la jerfa Mântuitorului de pe muntele Golgota.

Practica vopsirii ouălor de Paşte are la bază mai multe legende care izvorăsc din zorii creştinismului. Semnificaţiile au fost transmise din generaţie în generaţie, iar în ultimii zeci de ani au fost cuprinse în studiile publicate de cercetători români de renume.

Una dintre legende spune că Sfânta Maria ar fi plecat pe muntele Golgota, să-l plângă pe Iisus Hristos, după ce Mântuitorul a fost răstignit. Sfânta Maria a adus cu ea un coş umplut cu ouă, pe care l-a aşezat sub cruce, iar ouăle s-au colorat cu sângele picurat din rănile lui Iisus. O altă variantă a provenienţei obiceiului de vopsire a ouălor este aceea că pietrele aruncate de evrei asupra Mântuitorului ţintuit pe cruce s-ar fi transformat în ouă roşii.

O a treia legendă face referire la un ospăţ ţinut de Pilat din Pont, procuratorul Iudeei, în noaptea de sâmbătă spre duminică, în Săptămâna Patimilor. În mijlocul petrecerii, înaltul funcţionar al Imperiului Roman a fost informat de către un centurion că Iisus Hristos a înviat. La auzul acestei veşti, Pilat ar fi rostit "Atunci va învia Hristos, când se va înroşi oul acesta!“.

ARDEAL Paştele între pomul-ofrandă pentru sufletele morţilor şi udatul plugarului

Cea mai mare şi importantă sărbătoare a Creştinismului era pregătită minuţios în satele din Ardeal. Oamenii se curăţau sufleteşte, trupeşte, dar aveau grijă şi facă ordine şi în gospodării. Fetele care nu reuşeau să ţeasă haine noi pentru Noaptea de Înviere erau ameninţate cu Joimăriţa. În joia mare, obiceiul pomului aducea ofrande sufletelor morţilor, care erau aşteptate acasă cu focuri mari făcute în curţile oamenilor.

„Fiind vorba despre cea mai mare şi importantă sărbătoare a Creştinismului aceasta e precedată de o perioadă de pregătiri importante. Oamenii se pregătesc sufleteşte, mergând la spovedanie, trupeşte, ţinând post şi îşi fac curăţenie în gospodării, dar şi în „satul din cimitir” (cimitir/nr)”, povesteşte Ioan Toşa, cercetător la Muzeul Entografic din Cluj. În joia mare, în Ardeal, există obiceiul pomului. În dimineaţa acestei zile, în biserică se face o slujbă specială care necesită împodobirea unui pom. „De obicei se foloseşte un prun nu foarte înalt, care este împodobit cu poame uscate – prune, mere, pere, „cocoși” din porumb şi în ultima perioadă chiar şi bomboane. Acestea erau trase în aţe care era puse pe pom. Pomul era pus într-un vas din lut nou, iar lângă acesta erau puse farfurioare şi cănuţe din lut, toate noi.De asemenea, lângă pom era un colac rotund din aluat de pâine albă sfinţit, care se dăruia preoţilor la final. După slujbă, poamele se dădeau copiilor, iar pomul era aruncat. Obiceiul pomului simbolizează ofranda adusă pentru sufletul morţilor”, a susţinut Toşa. El a mai arătat că obiceiul pomului se practică şi la nunţi, dar şi la înmormântări. „La nunţi se numeşte, în unele locuri, pomul raiului şi e împodobit cu nişte turtiţe în formă de păsărele. La nuntă sunt câte două păsărele, iar la înmărmântare doar câte una”, completează specialistul. După obiceiul pomului, se încheie perioada în care oamenii se puteau spovedi.

ARAD Tradiţii păstrate în preajama sărbătorilor de Paşte

Şi în judeţul Arad în preajama sărbătorilor de Paşte se respectă o serie de tradiţii. De exemplu, în Joia Mare sau ziua în care ucenicii adunaţi lângă Iisus Hristos se pregăteau pentru Cina cea de taină, este ziua în care în toate lăcaşurile de cult ortodoxe din Arad se scoate toaca.

Montată în curţile bisericilor, ea este bătută până în noaptea Învierii, semn că, exact ca în vremurile de acum mai bine de 2000 de ani, când începea drumul Mântuitorului spre dealul Golgotei, unde a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre şi a înviat a treia zi.

Potrivit tradiţiei, păstrată în toate parohiile ortodoxe arădene, toaca trebuie să se scoată în dimineaţa zilei de Joia Mare, şi primele bătăi anunţă că Mântuitorul s-a aşezat la masa Cinei celei de Taină. Toaca trebuie să fie confecţionată din lemn cu rezonanţă ridicată şi se bate cu ciocane speciale. În satele din nordul judeţului Arad, Mădrigeşti, Igneşti sau Almaş, se mai păstrează obiceiul scoaterii treascului.

Treascul este un minitun, confecţionat dintr-o ţeavă obturată la un capăt. La una din deschizăturile ţevii se introduce carbit cu care se produc zgomote asemănătoare cu cele ale tunetelor. Treascul era menit să anunţe peste dealuri Moartea şi Învierea Domnului Iisus Hristos. În Vinerea Mare, în curtea bisericilor se aprinde un foc mare, din cauciucuri de tractor care simbolizează flăcările Iadului şi care va trebui să fie menţinut aprins până în noaptea Învierii. Apoi, începând de sâmbătă seara şi până după slujba Învierii, tinerii urcă pe dealuri de unde „trag“ cu treascul pentru a anunţa Învierea.

La acest articol au contribuit: Dinu Zară, Cosmin Carp, Dorin Ţimonea, Daniel Guţă, Ştefan Both, Simona Suciu, Cezar Pădurariu, Remus Florescu, Claudia Untaru.