17 căi prin care imigranţii scot bani din Spania

Costul mare al comisioanelor percepute de firmele autorizate pentru transferuri bancare, birocraţia sau rigiditatea unor legi conduc la scoaterea banilor din Spania, de către imigranţi, pe căi aflate la limita dintre legal şi ilegal.

Citeşte şi: Muncitorii din afară nu mai trimit bani acasă Banca Spaniei a stabilit că, în 2008, (ultimele date anuale oficiale) imigranţii au trimis către ţările de origine peste opt miliarde de euro. Potrivit estimărilor economistului Inigo More, care a realizat un studiu în domeniu, din Spania au ieşit sume în valoare de încă 20% din banii înregistraţi de Banca Centrală, respectiv 1,6 miliarde de euro, potrivit  publicaţiei "Expansion". În studiul pe care l-a realizat asupra imigraţiei şi a transferurilor de bani către ţările de origine, More a stabilit că există 17 căi de a scoate bani din Spania, fără a-i declara ca transfer. Dacă un rezident spaniol doreşte să trimită în ţara de origine o sumă mai mare de 3.000 de euro, în mai puţin de trei luni, va trebui să se identifice şi să facă dovada provenienţei banilor, motiv pentru care multe persoane evită să trimită banii prin firmele oficiale autorizate. În schimb, dacă pleacă cu avionul de pe aeroportul Barajas cu o sumă de până la 10.000 de euro nu trebuie să declare nimic. Aceste contradicţii obligă multe persoane care vor să trimită bani acasă să o facă prin intermediul propriei persoane, în timpul călătoriei spre ţara de origine sau apelând la cunoscuţi care merg spre casă. Rezidenţii din ţările africane apelează la achiziţionarea unor obiecte de valoare care pot fi uşor schimbate pe bani la destinaţie. Şoferii firmelor de transport, o cale ieftină În general, o firmă autorizată are un comision de 8%-10% pentru un transfer de bani spre România sau Polonia. În schimb, mulţi şoferi ai firmelor de coletărie şi transport internaţional de persoane care se îndreaptă spre estul Europei solicită doar 1% până la 3% din totalul sumei pentru a o duce rudelor rezidentului. Bineînţeles că aceştia nu au autorizaţie pentru transfer de bani şi nici nu oferă garanţii. Dezvoltarea tehnologică contribuie, de asemenea, la transferul de bani nedeclarat. În ultimii ani, s-au dezvoltat diverse formule de acces la bani prin internet, Ecuadorul fiind una dintre ţările în care această metodă dispune de o mare acceptabiliatte din partea utilizatorilor. Astfel, există bonuri virtuale de cumpărături care pot fi activate pe internet şi, prin intermediul unui cod, pot fi activate şi folosite din ţara de origine a rezidentului. Mai mult, rezidentul din Spania poate cumpăra obiecte de la magazinele virtuale de acasă, plătind din Spania şi economisind costurile de transport până în ţara de origine. De asemenea, pot fi solicitate mai multe carduri bancare de credit pentru un singur cont din Spania, iar unul dintre carduri este trimis în ţara de origine şi folosit de o rudă a rezidentului. Euro, schimbaţi pe piaţa neagră În ţări precum Venezuela, Columbia sau Brazilia, unde legile stricte ale ţărilor supraveghează schimbul de bani, locuitorii găsesc diverse căi de a intra în posesia banilor, dezvoltând adevărate pieţe negre. Adesea, cei care au nevoie de euro iau legătura cu persoanele care locuiesc în străinătate şi vor să trimită bani acasă. Euro sunt trimişi acestor persoane, iar rudele primesc în schimb bolivari. O practică asemănătoare are loc şi în Maroc. Cetăţenii care ies din Maroc nu pot schimba din banii naţionali în euro o sumă mai mare de 2.500 de euro. Din această cauză, ei aşteaptă întorcerea celor din Spania care vin cu euro pentru a aduce bani rudelor şi cumpără de la aceştia, dându-l în schimb moneda naţională.