Cum se descurcă o familie de şomeri români?

În prezent, 112.000 de români din Peninsulă au rămas fără locuri de muncă şi sunt nevoiţi să se descurce din ajutoarele primite de la stat. Familia Tecuceanu trăieşte de mai bine de un an din ajutorul de şomaj, din care trebuie să achite chiria, să cumpere alimente şi să plătească întreţinerea.

Citeşte şi: El Pais: „Slujbe de mizerie pentru 2010” “Nici plătită dublu nu aş munci în România” Șomeri în Spania, muncitori la negru în România VIDEO Poveste de criză! Patru șomeri își vând ”viața de mizerie” Numărul total al şomerilor din Spania a ajuns la aproape patru milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproaaproximativ 10% din populaţia ţării. Mai mult de jumătate de milion de oameni rămaşi pe drumuri sunt străini, iar în topul emigranţilor şomeri, pe primul loc se află românii. Astfel, multe familii nu au alt venit decât ajutorul de şomaj. Gigi (41 de ani) şi Viorica Tecuceanu (43 de ani), originari din Târgu-Mureş, trăiesc la Valencia de şase ani şi încearcă să se descurce din ajutorul de şomaj pe care îl primeşte, de 18 luni, bărbatul. În ţară au doi copii, pe care i-au lăsat în grija bunicilor. Ceaiul de dimineaţă Gigi a lucrat în Spania ca şofer de camion timp de patru ani, iar Viorica a fost menajeră. Zi de zi, cei doi se trezesc şi-şi pregătesc „planul de atac". „Ea nu primeşte ajutor de şomaj, pentru că nu a lucrat niciodată cu contract. Eu am avut dreptul la doi ani de şomaj şi mai am aproape patru luni până să se termine. Trăim amândoi din 757 de euro pe lună", spune Gigi. Cei doi se trezesc în fiecare dimineaţă la ora 7.00, îşi beau ceaiul împreună, după care Viorica pleacă să-şi caute de muncă, iar Gigi rămâne la treburile casnice. „Dacă am merge undeva, la muncă, nu ne-am plânge. Dar batem străzile în lung şi-n lat, pe frig şi pe ploaie şi ne este destul de greu", spune Gigi. Viorica merge prin locurile unde se strâng românii, pentru a-şi căuta de muncă, la curăţenie sau la orice altă muncă. Ocazional, lucrează la negru În jurul orei 15.00, cei doi se întâlnesc la masă. „Am zile când am noroc şi mă ia cineva la curăţat de pomi sau la curăţatul câmpului. Îmi dau câte 15 sau 20 de euro şi un sendviş. Tot e bine, pentru că mai strâng şi eu un ban, ca să trimit acasă la copii", mărturiseşte românul, deşi ştie că munca la negru l-ar putea lăsa fără ajutorul de şomaj. Soţii Tecuceanu stau cu chirie într-un apartament pe care-l împart cu alte trei familii şi lor le revin aproximativ 290 de euro de plătit pe lună. „În plus, trebuie să plătim apa, curentul şi gazele. Mai dăm aproape 140 de euro, mai ales în lunile de iarnă, când nu putem sta dacă nu dăm drumul caloriferului. Pe mâncare, cheltuim aproape 100 de euro pe lună. Dacă nu am mai avea alte cheltuieli, ne-am descurca. Însă Viorica suferă de diabet şi trebuie să dăm în fiecare lună cam 185 de euro pe tratamentul ei, cu reducere cu tot", spune Gigi. „Încercăm să supravieţuim şi chibzuim fiecare bănuţ. Ca să nu cheltuim pe haine şi încălţăminte, mai mergem pe la Caritas (n.r. organizaţie caritabilă), de unde ne mai dau câte o pereche de cizme şi un palton. Avem doi copii în România, la şcoală, şi ei au mai mare nevoie de bani decât noi", spune Viorica. Cu 100 de euro cumpără doar alimente de bază Soţii Tecuceanu dau doar 100 de euro pe lună pe mâncare pentru că încearcă să cumpere doar alimentele strict necesare: lapte, cartofi, carne de pui etc. „Singurul capriciu pe care ni-l permitem este cafeaua", spune Viorica.