Regresie mintală şi tentative de suicid la "bolnavii de melancolie"

Un medic psihiatru australian încearcă să reintroducă melancolia pe lista bolilor mintale, după ce a fost scoasă din manualul diagnosticelor psihice în 1980.

Gordon Parker, profesor în psihiatrie în cadrul Universităţii NSW şi director al Institutului “Black Dog” din Sydney, coordonează o echipă de specialişti din întreaga lume care încearcă să reintroducă această afecţiune în Manualul Statistic de Diagnosticare al Tulburărilor Mintale. Melancolia a fost descrisă prima oară înaintea erei noastre, de cercetătorul grec Hippocrate, care a consemnat boala “temerilor şi a depresiei”. La sfârşitul secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă au tăiat această problemă psihică de pe lista tulburărilor mintale. Totuşi, în practica medicală, psihiatrii au fost nevoiţi să stabilească diagnostice şi să prescrie tratamente pentru formele uşoare sau severe de depresie la pacienţii care prezentau semne asociate cu melancolia. Tratarea melancoliei trebuie să difere de celelalte forme de depresie Profesorul Gordon Parker susţine că este periculos să prescrii medicamente pentru depresie pacienţilor care suferă de melancolie. Această afecţiune răspunde doar la tratamentele cu anumite tipuri de antidepresive sau la terapii pe bază de electroconvulsii, scrie cotidianul britanic “The Telegraph”. Totodată, Parker atrage atenţia că tratarea pacienţilor melancolici cu psihoterapie şi consiliere nu ajută starea lor mintală, ceea ce favorizează creşterea numărului tentativelor de suicid în rândul bolnavilor. “Considerăm că melancolia este o afecţiune distinctă care necesită tratament diferit faţă de celelalte forme de depresie pe care putem să le identificăm”, explică Gordon Parker, potrivit “The Telegraph”. Ce se întâmplă la persoanele “bolnave de melancolie”? “Nivelul de concentrare al persoanei este puternic alterat, astfel încât pacientul nu poate citi ceva sau să-şi canalizeze atenţia asupra unui anumit lucru. Bolnavii suferă şi de o formă de regresie mintală, retardare, lipsindu-le energia de a efectua activităţile simple, cotidiene, precum ridicatul din pat sau spălatul de dimineaţă. Totodată, unul din trei pacienţi prezintă halucinaţii. Persoanele care suferă de melancolie nu găsesc plăcere în nicio activitate. Nu se pot înveseli şi nu au nicio aşteptare de la viitor”, atrage atenţia medicul psihiatru Gordon Parker. În prezent, Institutul “Black Dog” din Australia desfăşoară un studiu privind trei tratamente alternative ale melancoliei. Acestea vor fi aplicate şi analizate pe voluntari, pe o perioadă de trei ani. Dar există şi oameni de ştiinţă care se opun catalogării melancoliei ca tulburare mintală. Directorul executiv al Institutului pentru Creier şi Minte, Ian Hickie, consideră că nu există suficiente dovezi pentru a susţine această teorie. “Este o idee veche care, după multe cercetări, nu prezintă nicio susţinere biologică care să arate cauzele depresiei şi nici variante de tratament”, explică Ian Hickie, pentru ABC.