Tudor Postelnicu, prizonier al democraţiei

Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne al regimului Ceauşescu, trăieşte baricadat în apartamentul său situat pe Calea Victoriei, chiar lângă Guvern. Are 78 de ani. În epoca de aur tăia şi spânzura. Era ministru de Interne. După Revoluţie a fost închis cinci ani. Acum trăieşte tot în spatele gratiilor. Cele de la fereastra casei.

„Am fost un dobitoc!”. Asta este eticheta pe care şi-a pus-o singur Tudor Postelnicu după Revoluţie. După ce a fost unul dintre cei mai ascultători oameni din jurul cuplului Ceauşescu şi a executat întocmai ordinele puterii comuniste, acum, Postelnicu stă departe de ochii lumii, în apartamentul său cu două camere, în spatele unor ferestre protejate cu gratii de fier. Citiţi şi: Lucia Hossu Longin: 1,5 milioane de români erau, teoretic, în slujba Securităţii, acum 31 de ani Ziariştii „Scînteii”, „oameni de serviciu“ la partid Portret/ Gheorghe Cozan trăieşte cu nostalgia lui Ceauşescu „Nu ştim unde s-a retras“ Oficial, aşa cum spun vecinii din blocul de pe Calea Victoriei, Tudor Postelnicu s-a retras la ţară. „Nu a mai dat pe aici de vreo doi ani. S-a mutat de tot la ţară!”, exclamă o femeie, uşor plinuţă, care se apropie de 50 de ani şi  care se ocupă de treburile din jurul blocului. Dă din umeri când aude de Postelnicu şi are grijă să îl informeze pe administrator că locatarul de la etajul doi este căutat. Responsabilul de bloc ne spune tot despre retragerea fostului demnitar la ţară. „Eu nu l-am mai văzut de anul trecut (femeia durdulie din spatele blocului face semne discrete către administrator şi către portarul de la intrarea principală a blocului – n.r.). Sau să spun un an şi mai bine. Era mai bolnav şi în ultima perioadă stătea mai mult în casă. Aşa că s-a retras undeva la ţară, şi nu ştiu exact unde”, încearcă să ne lămurească administratorul imobilului de pe Calea Victoriei, Niculae Petcu (70 de ani). Foarte atent la cuvinte, Petcu vorbeşte despe Postelnicu la timpul trecut. „Să ştiţi că este în regulă cu datoriile către bloc. Vine cineva şi lasă banii de întreţinere la poartă, bani pe care îi primesc eu. Nu are restanţe. Nici când stătea aici nu îl prea vedeam. Nu ieşea deloc din casă, poate şi din cauza bolii“. Postelnicu acum Apartamentul lui Postelnicu poate fi uşor intuit. În timp ce aproape toate celelalte apartamente au geamuri termopan,  ramele ferestrelor lui Postelnicu sunt din lemn şi protejate cu gratii, în spatele cărora a fost văzut pe data de 4 iunie, la prânz. În parcarea din spatele blocului, un domn se apropie de o maşină. Îl întrebăm dacă îl cunoaşte pe vecinul său, domnul Postelnicu de la etajul doi. „Eu lucrez la o firmă. Nu cunosc locatarii. Mai mult, nici nu mai ştiu cum arată Postelnicu. Parcă e ăla cu «am fost un dobitoc!»”, zâmbeşte scurt bărbatul. Mai multe despre fostul ministru de Interne comunist tot administratorul ştie.  „Este adevărat, nu are ferestre de termopan ca alţii. Dar are totuşi, cred, o pensie bunicică. Poate să aibă 16-17 milioane sau mai mult, nu ştiu eu exact. Are o vârstă, să aibă în jur de 80 de ani. Stă în bloc de la început, de când s-a repartizat, cam cu 10 ani înainte de Revoluţie”, ne mai spune domnul Petcu. Dosarele lui Postelnicu Fidel lui Ceauşescu înainte de 1989, Postelnicu este şi unul dintre ultimii demnitari comunişti care au participat la şedinţa CPEx din dimineaţa lui 22 decembrie, când generalul Milea s-a sinucis, iar cuplul prezidenţial  a fugit. Acuzat de genocid şi condamnat iniţial la detenţie pe viaţă, în lotul CPEx, lui Postelnicul i s-a schimbat încadrarea la omor deosebit de grav şi a rămas să execute  14 ani de închisoare. Tudor Postelnicu, la proces, în anii ‘90 A făcut şapte ani de puşcărie şi a ieşit din închisoare în baza unui decret tot al lui Ceauşescu, rămas neabrogat în anii ’90. Între 1993 şi 2002, Postelnicu a mai fost cercetat şi în alt dosar: „Autobuzul”. În 1981, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, fostul demnitar comunist a ordonat uciderea a trei persoane care luaseră ostatici călătorii unui autobuz, în apropiere de Timişoara. Aceştia voiau să  forţeze  ieşirea din ţară. În urma schimbului de focuri dintre autorităţi şi fugari au murit şi câţiva ostatici. Postelnicu ajunge ministru de Interne. Numele lui mai este legat şi  de urmărirea scriitorului Paul Goma, de implicarea în reprimarea revoltei minerilor din 1977, în Valea Jiului, dar şi de urmărirea şi condamnarea mai multor persoane care ar fi „acţionat” împotriva  convingerilor Partidului Comunist. Trecutul lui Postelnicu -1977. Face parte din Comandamentul de reprimare din Valea Jiului. -1978. Şef al Departamentului Securităţii Statului. -1987. Ministru de Interne şi  membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. -Decembrie 1989. Fuge cu elicopterul împreună cu Emil Bobu şi cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu. -1989-1994. Este arestat şi, apoi, eliberat din motive medicale. -1998 (ianuarie) – 1999 (octombrie). Postelnicu a stat din nou în închisoare. 2009. Tudor Postelnicu este cercetat de procurori pentru finanţarea teroristului „Carlos Şacalul“. Telegrame despre orz Pe prima pagină a „Scînteii” descoperim un grupaj de telegrame adresate tovarăşului Nicolae Ceauşecu la încheierea recoltării orzului. Oamenii muncii din câteva unităţi agricole din ţară „raportează obţinerea unor mari producţii medii de orz la hectar”, ne spune oficiosul. Mai mult, cooperatorii sunt decişi să acţioneze „cu pasiune şi dăruire revoluţionară” pentru a obţine „realizări remarcabile în toate domeniile” şi a sărbători, astfel, ziua de 23 August. Întrecerea socialistă „Scînteia” publică, în pagina 2, un tabel cu rezultatele întrecerii socialiste în primele cinci luni ale anului 1989. Sunt evidenţiate, astfel, primele trei colective de oameni ai muncii din toate domeniile. Întreprinderea Textilă „Tricoul Roşu” din Arad era, de pildă, fruntaşă în industria tricotajelor, iar Întreprinderea Minieră Lonea, judeţul Hunedoara, ocupa locul I în industria de extracţie a cărbunelui în subteran. Steaua, campioană „Steaua Bucureşti din nou campioană a României la fotbal”, titrează „Scînteia” în pagina 3, în grupajul cu informaţii sportive. Modul de redactare a ştirii lasă să se înţeleagă entuziasmul autorului:  Steaua este o „formaţie care şi-a dovedit forţa şi prin aceea că nici în această ediţie a principalei competiţii interne n-a suferit vreo înfrîngere!”. Litoralul, promovat „În aceste zile, în frumoasele staţiuni ale litoralului românesc al Mării Negre sosesc tot mai mulţi turişti din ţară şi de peste hotare, pentru a petrece un sejur de neuitat”, scrie „Scînteia” din 21 iunie 1989. Ştirea-reclamă continuă pe acelaşi ton: „Durata sejurului este la alegerea fiecărui solicitant, de la 3-4 zile până la 12 zile sau mai mult”.