A murit Santiago Carrillo, liderul comunismului spaniol

Santiago Carrillo

Santiago Carrillo, liderul istoric al Partidului Comunist Spaniol (PCE), a murit marţi, la 97 de ani, în casa lui din Madrid, în timp ce dormea.

Trupul neînsufleţit al acestuia urmează să fie depus la o capelă din Madrid, a anuntat familia. În ultima săptămână, starea de sănătate a fostului lider al formaţiunii comuniste spaniole s-a înrăutăţit, iar în ultimele luni a fost spitalizat de mai multe ori, pentru diverse probleme.

Santiago Carrillo şi-a dedicat întreaga viaţă politicii, 60 de ani a fost prezent neîntrerupt în politica pana in anul 1991 cand s-a retras.
Decizia sa de a accepta monarhia la încheierea perioadei dictaturii franchiste, în 1975, în momentul când formaţiunea comunistă constituia singura forţă politică reprezentativă în Spania, a făcut ca evoluţia ţării să ia o cale decisivă.

Carrillo  a rămas o figură cheie în lupta împotriva dictaturii de dreapta a lui Franco, a fost deopotrivă admirat şi criticat în cadrul PCE, a stârnit mereu controverse cu declaraţiile sale, însă toată lumea este de acord că a contribuit cu hotărâre la începutul tranziţiei către democraţie în Spania.

Santiago Carrillo s-a născut la Gijón, Asturias, în 1915. A intrat în rândul Tineretului socialist în 1928 şi ulterior s-a afiliat PCE, formaţiune pe care a condus-o din funcţia de secretar general între 1960 şi 1982. După răzvrătirea militarilor, din 18 iulie 1936, când se consideră că a început Războiul Civil spaniol, a început să joace un rol important în viaţa politică: a fost delegatul forţelor republicane pentru ordine publică în apărarea Madridului; este considerat responsabil de uciderea unui număr mare de militari în noiembrie 1936 - despre care a susţinut însă mereu că de acest lucru s-au făcut vinovate forţe pe care nu le controla el.

La sfârşitul Războiului Civil, pierdut de republicani odată cu intrarea militarilor conduşi de Francisco Franco în Madrid, Carrillo s-a ocupat de reorganizarea PCE şi şi-a început exilul în Franţa - care a durat 38 de ani. De aici, a călătorit în fosta URSS, SUA, Argentina, Mexic, Cuba sau Algeria, dar a revenit în Franţa, stabilindu-se la Paris.In anii exilului a mentinut relatii cu marii lideri comunisti din lume, inclusiv cu Nicolae Ceausescu.

După moartea lui Franco, a încercat să scoată PCE din ilegalitate şi în cele din urmă a fost ales deputat după primele alegeri democratice, din iunie 1977.

Santiago Carrillo este considerat unul dintre "făuritorii" tranziţiei democratice spaniole. În ciuda credinţelor sale republicane militante, nu şi-a ascuns admiraţia pentru regele Juan Carlos, cu care avea o relaţie bună, şi pe care l-a apărat drept cel care a menţinut cursul tranziţiei, recunoscându-i şi rolul jucat în frânarea încercării de lovitură de stat din 23 februarie 1981. La alegerile din 1982 a pierdut, şi-a dat demisia din funcţia de secretar general al PCE, iar în 1985 a creat o altă formaţiune - Partidul Muncitorilor - Unitatea Comunistă - însă cu care nu a obţinut niciun fotoliu parlamentar în 1986. După acest moment, a decis să se îndepărteze de politică, deşi a semnat intrarea membrilor partidului său în rândurile Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol(PSOE).

Santiago Carrillo a fost şi jurnalist - meserie pe care a început să o pratice de la 16 ani, când lucra la publicaţia El Socialista. De asemenea, a  scris diferite cărţi cu teme politice.