10 meserii "de doi bani" dispărute în epoca modernă

de Mihai Mateaş in data de 5 Aprilie, 2010 - 12:44

Dacă eşti nemulţumit de locul tău de muncă, poate ar trebui să-ți arunci un ochi pe lista de mai jos, cu cel puțin zece joburi mai dezgustătoare decît al tau. Partea bună e că nici una din aceste meserii nu mai există.

 

Site-ul Listverse, specializat în tot felul de topuri ciudate, a întocmit de curînd două liste (1, 2) cu cîte zece meserii dispărute care ar face un vidanjor din zilele noastre să-și reconsidere părerea despre propriul loc de muncă. Din listele Listverse am ales și noi zece astfel de meserii, pe care vi le prezentăm mai jos:

 

10. "Ciocănitorul deșteptător"

Poate nu v-ați dat niciodată seama cît sînteți de norocoși că aveți ceasuri deșteptătoare și alarme la telefoanele mobile. În Anglia și Irlanda Revoluției Industriale lumea nu avea avantajele tehnologiei din ziua de azi, dar, cu toate acestea, oamenii trebuiau să se trezească de dimineață pentru a merge la serviciu. Soluția venea de la “ciocănitor”, care era angajat să facă turul orașului, ciocănind cu forță în geamuri, și nu înceta pînă ce muncitorii nu se trezeau pentru a ajunge la timp la muncă. Uneori, cînd “clientul” locuia la etaj, ciocănitorul folosea un băț lung de lemn (adesea, din bambus), pentru a putea ciocăni în fereastră. Evident, pentru acest serviciu era plătit. Dar încă nimeni nu știe cine îl trezea pe el dimineața pentru a ajunge la serviciu.

9. "Biciuitorul de cîini"

“Alungătorul de cîini”, înarmat cu un bici, era un angajat indispensabili oricărei biserici în intervalul dintre secolele 16 și 19. Hăitașul era responsabil de a alunga cîinii din lăcașurile de cult și din preajma acestora  pe durata slujbelor religioase. În acea perioada nu era nimic neobișnuit ca enoriașii să fie urmați până în biserică de proprii cîini, iar acest lucru putea deveni un factor disturbator pentru preot și credincioși în timpul slujbei. Atunci intervenea biciuitorul, care alunga cîinii cu biciul.

8. Rîndașul “scaunului” regal

Surprinzător (sau poate nu), următoarea meserie era una foarte invidiată în Anglia Evului Mediu, în ciuda a ceea ce presupune activitatea sa. Rîndașul scaunului regal era, în general, un bărbat care, printre alte atribuții, o avea și pe cea de a-l șterge la fund pe Regele Angliei, după ce acesta defeca. De obicei, însărcinat cu anusul regal era un fiu de nobil. Odată cu vechimea în muncă, aceștia deveneau adevarați secretari personali ai regilor, dobîndind o poziție socială extrem de înaltă totodată.

7. Vinovatul de serviciu al infantelui

“Vinovatul de serviciu” sau ”băiețelul biciuit” era un copil desemnat să primească pedepse fizice în locul odraslelor regale, la curtea Angliei, între secolele 14 și 18. Cum pe atunci se credea că regii și, evident, și odraslele lor, sînt numiți de Dumnezeu, de fiecare dată cînd infantele făcea cîte o năzbîtie, era neascultător sau nu-și făcea temele, nu i se putea aplica o corecție fizică decît de însuși Regele. Dar cum acesta nu era mai niciodată prin preajmă, iar faptele tot trebuiau pedepsite, măgăreața cădea pe celălalt copil, care încasa bătaia în locul prințului, de la tutorii acestuia. Avantajul era că, odată cu bătaia, vinovatul de serviciu primea aceeași educație ca și odrasla regală, astfel încât de cele mai multe ori, petrecînd atît timp împreună, cei doi tineri deveneau prieteni. Se spera astfel ca, văzîndu-și prietenul bătut pentru greșelile sale, prințul să devină mai ascultător.

6. Aruncătorii cu praștia

Romanii preferau să folosească prăștiile în locul arcurilor în războaie, considerînd că pietrele sunt mai eficiente decît săgețile, zburînd mai departe și făcînd pagube mai însemnate. De aceea, aruncătorii cu praștia erau antrenați de mici în folosirea praștiei, pe principiul:  mănănci ce omori cu praștia. Dacă nu reușeau să ucidă nimic, copiii nu mîncau nimic. Era o metodă barbară, dar destul de eficientă în antrenarea rapidă a băieților, care, de nevoie, deprindeau repede îndemînarea necesară.

5. Organizatorul de orgii

Da, exista și această meserie în Roma Antică, înainte chiar de inventarea Petrecerii Burlacilor înainte de nuntă a zilelor noastre. Organizatorul de orgii trebuia, cum îi spune și numele, să planifice în cele mai mici amănunte ogiile la care luau parte potentații acelor vremuri. De la mîncare, la femei și băutură, toate cădeau în sarcina acestuia. Dezavantajul era că un toți  îl plăceau pe maestrul orgiilor, cu deosebire cei care un erau invitați la petrecerile organizate de acesta. Cel mai celebru organizator de orgii în Roma Antică a fost Gaius Petronius.

4. Cărăușii litierei

Litierele (sau lecticile) erau mijlocul preferat de transport în Roma Antică de către bogătanii romani. Nu erau însă la fel de populare și în rîndul sclavilor cărăuși, care asigurau motorul acestui mijloc de locomoție. Pe lîngă greutatea foarte mare de cărat pe umeri, cărăușii erau încurcați și de togile lungi pe care tebuiau să le poarte (cu cît mai bine îmbrăcați erau cărăușii cu atît mai respectat și admirat era cel care era purtat în lectică). Să nu mai vorbim de răul de mișcare pe care îl provoca pasagerilor călătoria în litieră.

3. Colectorul de fecale

Sau Stercorarius, cum era numit în Roma Antică, avea un job foarte neplăcut. Trebuia să treacă din casă în casă pentru a colecta excrementele de peste zi a întregii familii. Apoi, colectorul trebuia să le transporte  prin tot orașul, până la periferie, unde în sfârșit avea și primal câștig al zilei, vînzînd excrementele fermierilor care-l foloseau ca îngrășământ.

2. Spălătorul de haine cu urină

Pe vremea romanilor, hainele se duceau la spălătorie și curățătorie, ca și acum. Cu singura deosebire că atunci nu erau mașini de spălat și nici detergenți. În schimb, existau sclavi, care se ocupau de acest aspect, curățînd hainele cu... urină, care, datorită conținutului de amoniac, era un excelent înălbitor.

1. Bufonul regelui

Cu toții am auzit de bufonul regelui. Păcăliciul, măscăriciul, jolly-joker-ul Curții Regale. Acesta era singurul care avea voie să facă mișto de însuși regele, cu singura condiție ca asta să-l amuze pe monarh. Altfel, bufonului i se tăia capul imediat. Nu era o slujbă foarte căutată tocmai din această cauză.