Şi spaniolii au nebunii lor! O femeie a vrut să înregistreze la OSIM-ul spaniol o poziţie sexuală!

de Mihai Mateaş in data de 25 Aprilie, 2010 - 13:53

Biroul de înregistrare a invenţiilor şi mărcilor din Barcelona primeşte, uneori, tot felul de cereri ciudate de brevetare.

Cererile de înregistrare a mărcilor şi invenţiilor făcute la biroul din Barcelona sunt cateodată de un absurd fantastic. Alteori, pline de umor. Adesea, acestea îndeplinesc ambele condiţii. Cotidianul El Periodico a cules câteva exemple de cereri neobişnuite la acelaşi oficiu la care Gabriel Garcia Marquez şi-a înregistrat romanul "Povestea târfelor mele triste".

Într-o zi, o femeie în vârstă s-a prezentat la ghişeu, declarând că Fecioara Mara i-a apărut în vis, dictându-i o rugăciune. Femeia voia acum să înregistreze respectiva rugăciune. "Numele dumneavoastră, doamnă!?", i-a cerut funcţionarul. "Pentru ce aveţi nevoie de el?", a întrebat, suspicioasă, femeia. "Păi, ca să înregistraţi pe numele dumneavoastră rugăciunea". "A, nu, că nu eu sunt autoarea. Nu eu trebuie să primesc meritele. Autoarea e Fecioara Maria". Într-un amestec de comic şi reflex funcţionăresc, omul de la ghişeu i-a răspuns calm: "Am nevoie, atunci, de seria actului de identitate al Fecioarei Maria şi de o copie după buletinul acesteia!". 

"Meritul este al câinelui"

Într-un alt exemplu, la Registru s-a prezentat un bărbat care tocmai terminase de scris un tratat extins asupra resurselor naturale ale Catalunyei. La fiecare întrebare a funcţionarului care întocmea actele, acesta răspundea, mereu la plural: "Noi am făcut... noi am fost... noi am descoperit...". Funcţionarul, care a înţeles că e un proiect care implică mai mulţi autori, a cerut şi numele celuilalt, pentru a-l trece în brevet. "Misti!", a răspuns omul. "Misti? Atât? Nu are şi alt nume?", întrebă funcţionarul. "A, nu! Misti e câinele meu. Fără el nu aş fi realizat nimic. El m-a dus la acele resurse. Nu vreau să-i răpesc meritul". Când i s-a răspuns că pe numele unui câine nu se poate înregistra o marcă, omul s-a ridicat şi a plecat.

A "inventat" o nouă poziţie sexuală

"Într-o zi a venit o columbiancă, care voia să înregistreze o poziţie sexuală. Uneori se întâmplă şi astfel de lucruri. Spunea că era o poziţie foarte originală şi pretindea ca de fiecare dată când cineva folosea respectiva poziţie, să o plătească pentru asta. Nu ne-a adus însă nimic. Nici măcar o schiţă, o descriere, un desen, nimic-nimic. Nu am mai întrebat-o dacă vrea să ne arate exact cum arată respectiva poziţie", a povestit unul din funcţionari un alt exemplu de cerere inedită. 

Biroul din Barcelona al Registrului s-a înfiinţat în 1996 şi prima operă înregistrată a fost "Atlantida" de Jacint Verdaguer. "Povestea târfelor mele triste", a lui Garcia Marquez, de asemenea, este înregistrată la acest oficiu.

 

Urmareşte-ne şi pe: