Papa Francisc atacă Banca Vaticanului. Ultimul Suveran Pontif care a mai încercat acest lucru a murit după 33 de zile

de Viorica Marin - Răzvan Cârcu in data de 4 Aprilie, 2013 - 16:36

După săptămâni în care a uimit lumea întreagă prin gesturile sale, a venit timpul ca Papa Francisc să înceapă „curăţenia” în Biserica Catolică, marcată de birocraţie şi scandaluri, iar primul pas important pe care l-ar putea face ar fi închiderea Băncii Vaticanului, implicată de-a lungul timpului în numeroase scandaluri, notează Reuters, citând surse apropiate Sfântului Scaun.

Banca Vaticanului, cunoscută anterior sub numele de Institutul pentru Opere Religioase (IOR), are mare nevoie de reforme, mai ales după ce anul trecut autorităţile europene pentru combaterea spălării banilor au descoperit că instituţia nu a reuşit să respecte standardele privind lupta împotriva infracţiunilor financiare.

„Bineînţeles că, dacă Papa vrea, poate să închidă IOR”, a spus un oficial de la Vatican care a lucrat mulţi ani cu banca. „E nevoie de ceva timp ca să schimbe banca”, a spus un alt oficial de la Vatican. „Nu exclud nimic, nici măcar închiderea băncii în viitor. Francisc face lucruri surprinzătoare în fiecare zi”, a mai spus acesta.

OPŢIUNILE PAPEI

Orice reformă importantă a Băncii de la Vatican ar putea veni abia după ce Francisc îşi alege secundul, adică secretarul de stat, loc ocupat deocamdată de cardinalul Tarcisio Bertone, care a fost direct implicat în scandalurile recente privind IOR, relevă Reuters. El l-a promovat pe Ettore Gotti Tedeschi, care a condus banca până în mai 2012, când Consiliul de Administraţie l-a concediat.

Presa italiană a relatat că Banca Vaticanului, care se bucură de autonomie în prezent, ar putea fi subordonată unui alt departament de la Vatican. „Famiglia Cristiana”, principala revistă catolică, consideră că banii din IOR ar trebui să fie administraţi de o bancă independentă, care să nu aibă nicio legătură cu Vaticanul.

O mare parte din fondurile însumând peste şapte miliarde de dolari gestionate de IOR, bancă înfiinţată în 1942, aparţin nu Vaticanului, ci ordinelor religioase şi diocezelor, care le folosesc pentru  operaţiuni financiare la nivel mondial. Printre opţiunile luate în considerare se numără şi restructurarea băncii astfel încât să gestioneze doar banii necesari funcţionării Vaticanului.

Profiturile băncii au menţinut pe linia de plutire bugetul Vaticanului, care, în trecut, avea deficit de zeci de milioane de dolari. Dacă banca ar fi reorganizată sau închisă, ar fi nevoie de alte surse de venit, a declarat un prelat pentru Reuters.

SERIE DE SCANDALURI

Vaticanul încearcă de peste 30 de ani să scape de reputaţia privind tranzacţiile financiare ilegale, pornite de la moartea, în 1982, a lui Roberto Calvi, cunoscut sub numele de „Bancherul lui Dumnezeu“. Calvi a fost găsit spânzurat de un pod, la Londra, având buzunarele pline cu bani şi pietre. În 2007, un tribunal a stabilit că mafia se află în spatele asasinării lui Calvi, preşedintele Banco Ambrosiano, la care Vaticanul era acţionar majoritar. În 1986, un consilier financiar al Vaticanului a murit otrăvit cu cianură.

În 2009, Banca Vaticanului este acuzată de spălare de bani, iar în 2010, procurorii italieni susţineau că  Banca Vaticanului a încălcat în mod deliberat legea în privinţa evaziunii fiscale „cu scopul de a ascunde proprietatea, destinaţia şi originea capitalului“. Documentele confiscate de procurori confirmau suspiciunile anchetatorilor, conform cărora clerul ar fi acţionat pentru interesele oamenilor de afaceri corupţi şi ale mafiei.

Procuratura italiană a blocat două conturi ale Băncii Vaticanului deţinute la alte instituţii financiare şi a deschis o anchetă împotriva directorului băncii, Ettore Gotti Tedeschi şi a directorului general Paolo Cipriani. Anul trecut, în mai, Tedeschi a fost destituit. Una dintre ultimele decizii în calitate de Papă ale lui Benedict al XVI-lea a fost numirea unui aristocrat german, Ernst von Freyberg, ca preşedinte al băncii.

BANCA VATICANULUI, PE SCURT

Fondată în vara anului 1942 de Papa Pius al XII-lea, după ce a absorbit Administraţia Operelor Religioase, Banca Vaticanului a fost denumită iniţial Institutul pentru Opere Religioase (IOR). Titrată drept „cea mai secretoasă bancă din lume“, instituţia financiară este condusă de un director general care răspunde în faţa unui complet de cinci cardinali şi, în ultimă instanţă, în faţa Papei. Banca, al cărei sediu se află într-un turn rotund din apropierea Palatului Apostolic, gestionează (potrivit ultimului bilanţ, privind anul 2011) active în valoare de 8,2 miliarde de dolari, dar nu acordă credite. În urmă cu doi ani, IOR număra aproximativ 21.000 de clienţi, dintre care două treimi erau membri ai clerului.

PAPA CARE A ÎNCERCAT SĂ ÎNCHIDĂ BANCA A MURIT SUSPECT

Primul Papă care a încercat să se atingă de Banca Vaticanului a avut un pontificat scurt, de doar 33 de zile. În noaptea zilei de 28 septembrie 1978, Papa Paul Ioan I, suveranul pontif care venise la Vatican hotărât să elimine francmasonii din rândul clericilor şi să desfiinţeze Banca Vaticanului, a murit în condiţii misterioase. Oficialii de la Vatican au anunţat că noul Papă murise din cauza unui infarct miocardic, însă rudele nu au putut accepta acestă variantă.

„Aproape nimeni din familia mea nu crede că unchiul meu a murit de infarct. N-a avut niciodată probleme cu inima“, a declarat Pia, nepoata Papei.
Decesul subit al lui Albino Luciano - numele adevărat al Papei Ioan Paul I - şi numeroasele comunicări contradictorii ale Vaticanului au făcut ca în mintea credincioşilor să încolţească felurite scenarii care implicau prelaţi îngrijoraţi că noul Papă ar putea să le pună în pericol afacerile profitabile.

MAFIA ŞI MASONII, ARĂTATE CU DEGETUL

În 1984, jurnalistul britanic de investigaţii David Yallop a publicat „În numele Domnului“, o carte care venea în sprijinul ideii că Suveranul Pontif care i-a urmat Papei Paul al VI-lea a fost victima unui complot, dezvăluind o conjuraţie care implica Mafia, loja masonică Propaganda Due şi Banca Vaticanului. Yallop prezintă o succesiune a evenimentelor care ridică numeroase semne de întrebare, principalele enigme fiind la ce oră şi unde a fost găsit trupul neînsufleţit al Papei, care a fost adevărata cauza a morţii şi de ce Papa a fost îmbălsămat la nici 24 de ore de la deces.

„La insistenţele Vaticanului, trupul nu a fost golit de sânge (...) O mică cantitate de sânge ar fi fost, bineînţeles, mai mult decât suficientă pentru a stabili prezenţa unei substanţe otrăvitoare în corp“, scria Yallop în urmă cu trei decenii, convins că Papa Ioan Paul I a fost otrăvit cu digitalină, un medicament prescris pentru anumite boli cardiace.

Jurnalistul britanic susţine că Papa Ioan Paul I a fost ucis de secundul său, secretarul de stat Jean-Marie Villot, care i-ar fi strecurat otravă în medicamente. Yallop spune că Papa s-a aflat în pericol din cauza corupţiei din Institutul pentru Opere Religioase (IOR), care deţinea multe acţiuni la Banco Ambrosiano, instituţie care ulterior a falimentat.

Britanicul îi menţionează frecvent pe directorii celor două instituţii financiare, Paul Marcinkus şi Robert Calvi, ultimul fiind membru al lojei masonice Propaganda Due.

„Era pe punctul de a face câteva demiteri şi noi numiri, îndepărtându-i pe cei acuzaţi de operaţiuni financiare şi acţiuni suspecte. Toate acestea constituie motivele uciderii sale“, susţine Yallop.

ASEMĂNĂRI CU PAPA FRANCISC

Papa Ioan Paul I, numit şi „Papa cel surâzător“, s-a născut pe 17 octombrie 1912, lângă Belluno, în Italia. Luciani a fost numit arhiepiscop în 1958, patriarh al Veneţiei în 1969 şi cardinal în 1973. Credea cu toată tăria în ecumenism şi în austeritate.

Era sincer, deschis, umil şi nu aspira la scaunul papal. După moartea Papei Paul al VI-lea, Luciani a fost ales în cea de-a doua zi a Conclavului din 1978. A refuzat să poarte tiara papală şi nu a acceptat să fie plimbat în scaunul gestatorial. Intenţiona să revizuiască poziţia Bisericii faţă de contracepţie şi imediat ce a urcat pe scaunul papal, a început investigarea Băncii Vaticanului.