Partidele de dreapta scot xenofobia la atac înainte de alegeri

Odată cu apropierea alegerilor din Spania, partidele de dreapta scot de la naftalină discursurile xenofobe şi rasiste îndreptate împotriva imigranţilor.

Problemă sau oportunitate? Respingere sau solidaritate. Excludere sau includere. Discursul politic al partidelor în privinţa fenomenului imigraţiei, care reprezenta 12,2% din populaţie în 2009, este, în general, unul pozitiv. Excepţia o constituie formaţiunile de extremă dreapta, care afişează un discurs xenofob, scrie Publico. Totuşi, când se apropie alegerile electorale, partidele conservatoare tind să recupereze un discurs cu tente rasiste, care prinde mult mai uşor în situaţii economice adverse, precum cea din prezent. Conform experţilor consultaţi, frica oamenilor de a-şi pierde locul de muncă, condimentată cu mesaje precum "ne fură locurile de muncă" şi "profită de impozitele mele", face ca cetăţenii să fie victime facile ale demagogiei populiste. Garcia Albiol şi popularii catalani au început deja atacurile asupra românilor Cu două luni înaintea alegerilor din Catalunya şi jumătate de an până la alegerile locale, ostilitatea faţă de imigranţi renaşte în mitinguri şi acţiuni de precampanie. Liderul PP Badalona, Xavier Garcia Albiol, a făcut iar conexiunea, acum câteva zile, dintre românii din localitate şi nesiguranţă, delincvenţă şi mizerie. Puţin după aceea, preşedinta conservatorilor catalani, Alicia Sanchez-Camacho, i-a arătat problemele de convieţuire din cartierele oraşului eurodeputatei Marie-Therese Sanchez-Schmid, care militează în partidul lui Nicolas Sarkozy. Între propunerile PP pentru alegeri, figurează şi modificarea Legii Străinilor şi înăsprirea controlului la frontiere. Uzul politic al imigraţiei pentru obţinerea de avantaje electorale nu este nou. De exemplu, în programul electoral al PP-ului din 2008, se propunea crearea unui contract de integrare care a fost puternic contestat, cu un Manifest contra votului xenofob inclus. "Integrarea trebuie accelerată", a declarat liderul democraţilor creştini, Josep Antoni Duran i Lleida, propunere inclusă în programul din 2006 şi care, în final, nu va mai face parte din programul din noiembrie. Uniunea Creştin Democraţilor s-a mai aflat în mijlocul unei polemici după ce primarul din vic (Barcelona) a interzis înregistrarea la Primărie ("empadronamiento") a imigranţilor ilegali. Măsura a fost aplaudată de membrii partidului său, deşi a trebuit să fie anulată la presiunile Guvernului de la Madrid. "Criza economică favorizează discursul xenofob" Directoarea Grupului de Studii a Imigraţiei şi a Minorităţilor Etnice (GEDIME) şi profesoară de sociologie, Carlota Sole, afirmă că "recesiunea economică a acutizat discursul care apelează la imigraţie pentru a obţine voturi, învinuind-i de problemele economice pe cei care vin din alte ţări". Între alte motive, deoarece creşterea şomajului şi dificultăţile de a accesa indemnizaţiile sociale, care, cu aceleaşi fonduri sau mai puţine, trebuie să se împartă între mai multe persoane, ceea ce preocupă cetăţenii. Datele Centrului de Investigaţii Sociologice (CIS) confirmă neliniştea spaniolilor în faţa şomajului. În luna iulie, 78% dintre cei consultaţi situau şomajul ca fiind prima problemă a Spaniei, la mare distanţă de restul problemelor. O percepţie care coincide cu sondajele din perioadele anterioare de criză, precum cea din anii 90. Cu toate astea, nu la fel a fost situată imigraţia, pe care 12,3% dintre spanioli au văzut-o ca principala problemă a ţării, unul din cele mai mici procente din istorie. Aproape o treime din tinerii din Spania cred că imigraţia e ceva rău sau foarte rău Pentru Sole, este de netăgăduit că "unele partide exacerbează diferenţele şi dezgroapă prejudecăţile şi stereotipurile despre imigraţie" cu scop electoral. Şi adevărul este că o parte a populaţiei este destul de receptivă la astfel de mesaje. Conform sondajului CIS din iulie 2008, 30,9% dintre tineri cred că imigraţia este ceva negativ sau foarte negativ, faţă de 45,6% care cred contrariul. În opinia lui Sole, această inistenţă în a sublinia diferenţele în secolul XXI, într-o lume globalizată, este o "involuţie, acum când categoria de rasă a fost substituită de imigraţie în mentalul colectiv". De aici critica diferenţelor culturale şi a orentărilor comportamentale distincte de cele proprii. De altfel, doar 27% dintre tineri consideră pozitiv şi ca o îmbogăţire culturală aportul imigranţilor. În acest sens, antropologul UNED Jose Sanchez afirmă că "necunoaşterea celorlalţi îi transformă pe imigranţi în vinovaţii ideali" de toate problemele şi califică drept "perversiune" faptul că politicienii se servesc de situaţii de inegalitate pentru a genera "stigmatizarea imigranţilor pentru că au o formă de viaţă diferită". Ţiganii români, povesteşte Sanchez, "ies în evidenţă prin faptul că duc o viaţă nomadă, ceea ce autohtonii nu înţeleg". Nici nu încearcă să cunoască diferenţele culturale. Acest fenomen vine din urmă, aminteşte Sanchez, care aminteşte de conflictele punctuale din municipiile Vic, Salt şi Badalona, udne au apărut fluturaşi care învinovăţesc pentru imaginea cartierului pe magrebieni sau pe ţiganii români, lucru "ce se va repeta şi în această campanie electorală", crede antropologul. "Uneori, politicienii de anumite tendinţe exagerează şi generalizează aceste fapte punctuale şi izolate", spune Sanchez. Antropologul, care în prezent colaborează cu imigranţii în Barcelona, explică unele din mesajele primite în ultima vreme şi care demonstreazî că nu mereu ţiganii români sau magrebienii sunt responsabili de toate relele. "Autohtonii îmi spun că studenţii Erasmus, care beau noaptea pe stradă, sunt cei care distrug zona. Aceasta este tot imigraţie, chiar daca una educativă", subliniază el. "Dar acest lucru iese mai puţin la lumină, ba, uneori, este văzut chiar cu ochi buni", mai spune Sanchez. 18,3% dintre spanioli cred că ar fi loc pentru un partid de extremă dreapta Şeful catedrei de Ştiinţe Politice al Universităţii din Barcelona şi expert în imigraţie, Juan Anton Mellon, semnalează că în Spania ar fi de neimaginat să se ia decizii precum cea a expulzării ţiganilor din Franţa sau să existe un partid de extremă dreaptă puternic. "Doar PP-ul ar putea deveni o astfel de forţă", afirmă politologul, care crede totuşi că o nişă pe "piaţa" electorală există. Conform sondajului Actitud, despre imigraţie, întocmit de CIS, 18,3% dintre spanioli cred că un grup politic de ideologie rasistă sau xenofobă ar avea multă sau suficientă acceptare. Cu toate astea, 80,1% resping ideea de a vota o forţă politică cu orientare rasistă sau xenofobă, iar 11,1% susţin că ar fi dispuşi să sprijine un astfel de partid. Realitatea este, însă, că partidele de extremă dreaptă abia strâng 1% din voturi. Partidul "España 2000", care propune în materie de imigraţie mesaje precum "spaniolii mai întâi", a obţinut mai puţin de 7.000 de voturi (0,03%) la alegerile generale din 2008. Şi formaţiunea Plataforma per Catalunya (PxC), ale căror idei se opun "instalării de imigranţi musulmani în Spania", a strâns 2.000 de voturi la aceleaşi alegeri şi 12.447 la alegerile municipale, care s-au convertit în 17 consilieri. Triplul celor din 2003. Ideologia acestei ultime formaţiuni, explică Anton, este o excepţie în panorama naţională. În mod normal partidele care fac apel la imigraţie au un discurs mai moderat în Spania: "Au doar câteva componente ideologice din dreapta radicală, precum identificarea nesiguranţei cetăţenilor cu imigraţia şi incriminarea acestor colective", o atitudine pe care o califică drept "profund nedemocratică". Pentru a fi extremist, discursul trebuie să ceară expulzarea imigranţilor ilegali, restricţionarea maximă a accesului la cetăţenie şi drepturi depline şi propunerea unui liberalism etnocentric, care să apere ideea că autohtonii trebuie să fie singurii participanţi la beneficiile sociale. "Ar fi bine să nu uităm că în anii 60 spaniolii au emigrat prin toată Europa" Conform investigaţiei "Imigraţie şi discurs electoral la alegerile municipale din Catalunya 2007", se pot distinge patru tipuri de formaţiuni politice în funcţie de tratamentul imigraţiei: dreapta radicală deopopulistă a PxC, cele care abordează tema precum o problemă, ca Partidul Popular, cele care văd imigraţia ca pe un beneficiu şi o oportunitate, precum ICV, PSC şi ERC, respectiv cele care se situează undeva la mijloc, precum CiU. Juan Anton Mellon subliniază că ar fi bine să nu se uite că "în anii 60 mulţi spanioli erau imigranţi prin Europa, muncind pentru un trai mai bun". Totodată cere "politici publice inteligente care să caute integrarea". Antropologul Sanchez preferă să nu discute despre integrare, deoarece "aceasta mereu se face de pe o poziţie dominantă şi una de dominat". Directoarea GEDIME îşi îndreaptă atenţia spre educaţie ca fiind cel mai bun "medicament" împotriva discursului xenofob: "Trebuie educat tineretul în spiritul diferenţelor şi diversităţii şi amintit aportul imigraţiei la o ţară precum a noastră". Citeşte şi: Eurodeputata lui Sarkozy: "Românii provoacă aceleaşi probleme şi în Spania" Ţiganii români din Barcelona, "obiect de studiu" pentru partidul lui Sarkozy În Badalona au fost împărţiţi fluturaşi pe care scrie „Nu vrem români” Liderul PP Badalona, criticat de românii din Catalunya ABC: ”Baby-sitterul copiilor lui García Albiol este o româncă” Primarul din Badalona îl atacă pe autorul manifestelor rasiste Doar 5% din românii din Badalona sunt delincvenţi, dar ei comit un sfert din infracţiuni Garcia Albiol nu-şi cere scuze pentru mesajul ”Nu vrem români!” ”Xenofobia PP din Catalunya afectează partidul la Madrid” Xavier Garcia Albiol, politicianul cu o singură obsesie: imigranţii Amnistia Internaţional intră în alertă ca urmare a xenofobiei PP Badalona Albiol: "Nu cred că prioritar este, acum, să-mi cer eu scuze!" Tăbliţa cu mesajul "Nu vrem români" este afişată în continuare" Urmareste-ne si pe: