Cum mai votează românii din diaspora

de Petre Munteanu in data de 9 Aprilie, 2012 - 14:33

Traian Băsescu (centru), Crin Antonescu (stânga) FOTO: Petrică Tănase

Recentele proteste din România au trezit mişcări de solidaritate şi în rândul comunităţilor româneşti din străinătate. Legenda era că românii din diaspora au votat pentru Traian Băsescu - şi că legea votului prin corespondenţă promovată de ex-ministrul Baconschi urmărea un nou câştig electoral de acest fel. Cum e, de fapt? Ce spun doi tineri români din străinătate.

Interviu din ediția nr. 27 a FP România

Foreign Policy: L-au susţinut masiv românii din străinătate pe Traian Băsescu?

Andreea Maierean: Ipoteza susținerii masive și decisive a actualei puteri de către românii din străinătate se bazează pe o întelegere simplificată a rezultatelor. Ceea ce s-a întamplat, de fapt, la ultimele alegeri prezidențiale, a fost că voturile românilor din străinătate au fost numărate și centralizate ultimele în ordine cronologică. Pentru că rezultatul a fost foarte strâns, numărul lor a schimbat rezultatul parțial bazat pe votul celor din țară. Dar este incorect să spunem că voturile românilor din străinătate i-au adus actualului președinte al doilea mandat. Dacă aceste voturi ar fi fost centralizate mai repede, ar fi contat la fel de mult ca cele din orice județ unde a câștigat Traian Băsescu, iar rezultatele parțiale la ora 9 seara ar fi fost probabil astfel mult mai echilibrate. Și nu s-ar fi ajuns poate la decizia unuia dintre candidați de a se declara prematur și hazardat câștigător. În plus, este foarte important să subliniem că în perioada pre-electorală niciunul dintre institutele de sondare a opiniei publice nu a inclus în eșantioanele lor reprezentative români din străinătate. Prin urmare, intenția de vot a acestei categorii nu a fost măsurată și nici încorporată în procentele care au fost atât de mult vehiculate înainte de vot. Dacă acest aspect a depășit capacitățile de cercetare ale respectivelor instituții, ar fi trebuit cel puțin semnalat foarte clar nu numai că sondajele au o marjă de eroare, ci și că în eșantion nu au fost incluși români din afara granițelor. Au fost, așadar, greșeli de strategie politică (anunțarea pripită a rezultatelor) și de metodologie (neincluderea unui segment foarte important în sondaje de opinie sau exit poll-uri). Iar apoi televiziunile s-au grăbit în goana lor spre senzațional să anunțe că voturile care au înclinat balanța au venit din străinătate.

Radu Tătucu: În general, atacul personal al Preşedintelui la domnul Arafat a fost perceput drept o greşeală majoră, o reacţie defensivă şi nedemnă de un preşedinte de ţară, însă nu se poate spune în ce măsură această percepţie se translatează într-o scădere semnificativă a susţinerii Preşedintelui Băsescu din partea diasporei.

Au produs protestele din ţară o revizuire a percepţiilor diasporei asupra situaţiei/ evoluţiilor din ţară?  

Andreea Maierean: Cred că protestele din țară au accentuat percepția deja existentă că nivelul de trai al românilor a suferit dramatic în ultimii ani. Vorbind în nume personal, nu pot spune că au venit ca o revizure, ci mai degrabă ca o confirmare a faptului că politicile de austeritate au implicat costuri imense pentru oamenii de rând. S-au pierdut multe locuri de muncă, au fost trimiși în șomaj oameni aproape de pensie, pentru care șansa reconversiei profesionale este iluzorie. S-au diminuat substanțial veniturile și asta a lovit foarte tare mai ales în cei care au apelat înainte de criză la credite. Dar, poate mai important decât toate acestea, ce mi se pare mie foarte grav este că scăderea nivelului de trai a diminuat mult încrederea în instituțiile statului, în clasa politică și, per ansamblu, și în posibiltatea unei reabilitări economice. Cred că reconstrucția acestei încrederi va fi mai greu de restablit decât nivelul de trai.

Radu Tătucu: Având în vedere precedentul mişcării „Occupy” din Statele Unite, protestele din România au fost iniţial percepute ca fiind echivalentul acesteia, o manifestare a nemulţumirii generale a celor 99% faţă de abuzurile masive ale celor din top 1%. Pe de altă parte, spre deosebire de o mişcare eminamente civică, precum „Occupy”, protestele din România au fost rapid deturnate de diverse grupuri de interese, care le-au deligitimizat. Mai mult, au dat dovadă de o lipsă masivă de organizare. Mie nu-mi este foarte clar nici acum ce doreau efectiv manifestanţii – un nou guvern, un nou preşedinte, un nou partid care să-i reprezinte, beneficii pentru revoluţionări, legalizarea marijuanei? Aşadar, orice comparaţie între protestul civic din Piaţă Universităţii de la începutul anilor ‘90 şi protestele din ianuarie 2012 este inutilă, deoarece protestele recente sunt o palidă umbră – ca intensitate, număr de participanţi şi natură protestului în sine – faţă de mişcarea civică de acum 22 de ani.

De fapt, ce se poate spune că susţin românii din străinătate? Ce politici, ce valori, ce formaţiuni?

Andreea Maierean: Pentru că nu există studii sociologice sau sondaje de opinie relevante, ar fi hazardat să facem astfel de generalizări. Până și numărul celor aflați în străinătate, raportat în ultimul recesământ la 900.000, pare controversat. Cu atât mai greu ar fi să ne imaginăm ce formațiuni sau valori susțin toți acești români. Aș adăuga doar că în funcție de momentul când au părăsit țara și de ocupația actuală, am putea oricum diferenția mai multe „diaspore”. În Statele Unite, de exemplu, există un grup important de români care au părăsit România comunistă înainte de 1989, în principal din motive politice. Apoi, cei care au venit după ’90, din rațiuni care țin mai degrabă de obținerea unei mai bune situații economice. Și în cele din urmă, studenții și tinerii profesioniști, veniți de obicei aici pentru o perioda limitată. Este așadar dificil de conturat un tablou unitar, fiecare grup având priorități și viziuni diferite.

Radu Tătucu: Din nou, este greu de concluzionat fără un studiu detaliat ce politici şi formaţiuni susţin românii din străinătate. Dar aş spune că românii din străinătate susţin, până la urmă, aceleaşi valori pe care le susţin şi cei de acasă, şi această distincţie între „noi, cei din străinătate” versus „voi, cei de acasă” este extrem de artificială. Este dureros să vezi cum anumiţi politicieni exploatează această distincţie şi încearcă să ne divizeze şi să ne învrăjbească. Cred că şi unii şi alţii ne dorim că România să fie devină o democraţie solidă, adevărată în care separaţia puterilor în stat să fie foarte clară şi în care instituțiile statului să funcţioneze fără interferenţa politicului. Şi unii şi alţii ne dorim că România să fie un loc în care să fie cu mult mai puţină corupţie şi să existe oportunităţi egale de afirmare pentru toţi cetăţenii ei. Şi unii şi alţii ne dorim ca România să investească cu mult mai mult în capitalul uman al ţării, în educaţie şi sănătate, deoarece această învestiţie în capital uman va asigura sustenabilitatea şi prosperitatea viitoare a României. În fine, şi unii şi alţii ne dorim o Românie în care să fie normal să îţi vezi viitorul şi acasă şi să nu fie tabu să spui „Vreau să mă întorc sau vreau să trăiesc în România”.

Andreea Maierean

este doctorandă în Științe Politice, Boston University.

Radu Tătucu

urmează programul de master în politici publice al John F. Kennedy School of Government, Harvard University. Ambii sunt membri ai GRASP – Global Romanian Society of Young Professionals.