Alegeri, imigraţie şi criză economică. Viraj xenofob sau oportunism politic?

Odată cu apropierea alegerilor în majoritatea statelor europene începe să prindă tot mai mult discursul radical, contra imigraţiei, la limita xenofobiei. Spania nu face notă discordantă.

Alegeri, imigraţie şi criză economică, un cocktail foarte periculos care apare în ultimii ani în fiecare campanie electorală din ţările dezvoltate. Partide de stânga sau de dreapta se joacă cu această realitate, alunecând alarmant spre xenofobie, în căutarea unui vot plin de prejudecăţi pe care toţi îl vor pentru ei, scrie cotidianul 20 minutos. "Nu putem lăsa noii veniţi să facă regulile" Însuşi cel care încă ocupă postul de Ministru al Muncii şi Imigraţiei, Celestino Corbacho, a declarat în weekendul trecut, în Catalunya, unde candidează la alegerile din 28 noiembrie, pe listele PSC, că "nu putem lăsa ultimii veniţi să fie cei care fac regulile", în timp ce afirma că imigraţia presupune o presiune pe serviciile publice şi pe listele de şomaj. Ceea ce este curios că el critica astfel tocmai propunerile Partidului Popular Catalan, care şi-a radicalizat discursul contra imigraţiei şi va cere Primăriilor să-i reclame pe imigranţii fără acte de rezidenţă "empadronaţi" (Înregistrarea domiciliilor la Primării, "empadronamiento", le dă imigranţilor dreptul la sistemul sanitar şi educaţie, chiar dacă se află ilegal pe teritoriul Spaniei). "Multiculturalismul a eşuat complet" În Germania, o putere economică mondială cu 8,8% din populaţie alcătuită din imigranţi şi cu 20% care admit că se trag din imigranţi şi până acum un model de integrare, cancelarul Angela Merkel a afirmat hotărât şi dintr-o dată, în acest week-end, că "eforturile de construire a unei societăţi multiculturale au eşuat complet". Mesajul a fost receptat ca unul de susţinere pentru prim-ministrul Bavariei, social-creştinul şi partenerul lui Merkel, Horst Seehofer, care a clamat că "Germania nu trebuie să se transforme în asistentul social al lumii" şi că trebuie "tăiate" fluxurile migratorii. Dezbaterea este servită în Germania, după ce cuvintelor lui Merkel, preşedintele german, Christian Wulff, le-a răspuns că "Islamul este parte din cultura germană". Şi toate acestea când încă nu s-a stins polemica provocată în sânul Uniunii Europene de expulzările ţiganilor români din Franţa, ordonate de Executivul lui Sarkozy. "Europa alunecă spre xenofobie" Europa suferă o "alunecare" spre posturi xenofobe, în opinia lui Lorenzo Cachon, sociolog al Universităţii Complutense şi fost preşedinte al Forumului pentru Integrare a Imigranţilor până în mai 2010. "Încep grupuri clar xenofobe şi fasciste să dea mesaje puternice contra imigraţiei, nu s-au combătut cu suficientă energie şi aceste mesaje vor sfârşi în discursurile partidelor de dreapta şi, în unele cazuri, de stânga". Fără a merge mai departe, Sarkozy a primit sprijinul majorităţii mandatarilor europeni-de dreapta şi de stânga-după controversatele expulzări ale ţiganilor români. Poate că nu este o întâmplare că această "alunecare" coincide temporal cu ascensiunea în Europa şi în Statele Unite ale Americii a partidelor de extremă dreaptă, precum Tea Party nordamerican, Partidul Libertăţii din Olanda, Jobbik din Ungaria, Liga Nordului, din Italia şi multe altele. Fiecare dintre aceste partide are propriile particularităţi regionale şi ideologice, dar toate au ceva în comun: toate atacă imigranţii. "Momentul ales este incoerent, justificat doar de apropierea alegerilor" Spania părea până de curând la adăpost de această dialectică, dar în ultimul an s-au văzut semnale care indicau că aceste mesaje se pregătesc. "Faptul că aceste mesaje, mai ales în Catalunya, apar în momente de cea mai mică presiune migratorie, când imigraţia este mai ordonată ca niciodată, câând există cea mai mică proporţie de imigranţi ilegali şi avem un sistem bine pus la punct de gestiune migratorie, chiar dacă nu e unul perfect, este o incoerenţă şi motivul acestei incoerenţe se explică prin apropierea alegerilor", explică Cachon. "Discursul cel mai pătrunzător este cel care pluteşte pe valul prejudecăţilor", mai spune expertul în imigraţie. "În perioada electorală, proliferează mesajele îmbibate de xenofobie, precum cele ale PP-ului catalan, sau cele ambigue, precum cele ale lui Corbacho, care caută să nu contrazică prejudecăţile votanţilor", conchide sociologul. Nu este o întâmplare că sondajele pentru alegerile catalane din noiembrie arată că PSC se înfruntă unei posibile pierderi de voturi în favoarea unor partide cu idei mai dure despre imigraţie, precum CiU, PP sau ERC. În Germania, puterea lui Merkel este sub semnul întrebării şi deja se vorbeşte despre un posibil succesor, la câteva luni de nişte alegeri regionale vitale în Wurtemberg, unde partidul său guvernează din 1953 şi unde acum sondajele îl arată ca perdant. Imigraţia, a patra problemă a spaniolilor Explicaţia acestor mesaje este reflectată în datele studiului "Evoluţia rasismului şi xenofobiei în Spania 2009". În acesta se poate citi că 37% din populaţie este reticentă faţă de imigraţie şi că 43% consideră că legile migratorii sunt prea tolerante. Totuşi, nu trebuie uitat că, potrivit ultimului barometru CIS, imigraţia este a patra problemă majoră pentru spanioli (cu 15,4% din voturi), mult în spatele şomajului (78,4%), situaţia economică (48,2%) şi clasa politică (19,8%). Citeşte şi: 78,4% dintre spanioli cred că şomajul e cea mai mare problemă a Spaniei Nici datele economice nu dau dreptate afirmaţiilor "duşmanilor imigraţiei". "Imigraţia a sosit în Spania exact când a fost nevoie de ea şi acum nu este în creştere nici în Spania, nici în Catalunya. În epoca de bunăstare economică, populaţia imigrantă creştea în Spania cu 600.000 de persoane pe an. Imigranţii au sosit când economia o cerea şi dacă nu ar fi fost mâna de lucru a acestora, creşterea economică a Spaniei s-ar fi oprit cu mult timp în urmă", susţine doctorul în Antropologie Socială a Universităţii din Barcelona, Miguel Pajares. Un studiu recent arată că imigranţii continuă să ocupe posturile pe care nu le doresc spaniolii. Citeşte şi: 40% din imigranţii din Spania lucrează în agricultură sau pescuit Statul a câştigat mult mai mult de pe urma imigraţiei decât a cheltuit "Dacă vorbim de serviciile publice, balanţa între ceea ce imigraţia a adus bugetelor publice şi ceea ce a cheltuit din aceste fonduri este foarte favorabilă Statului", explică Pajares. "Dacă acum aceste servicii au deficit, nu trebuie privit spre imigranţi, ci spre politicienii care nu au ştiut gestiona creşterea demografică şi resursele existene", mai spune acesta. La fel se întâmplă cu măsurile propuse de Partidul Popular în Catalunya, care sunt "cântece de sirenă, concesii făcute unor poziţii xenofobe". Colectivele imigrante nu sunt liniştite în faţa acestor mesaje. "Ne îngrijorează acest viraj spre dreapta pe care îl trăieşte Europa. Guvernele nu sunt capabile de asumare a faptului că această criză este fructul proastelor practici din sistemul capitalist şi deviază discursul", explică Raul Jimenez de la Asociaţia Imigranţilor Ecuadorieni Ruminahui. "Politicienii spun că recesiunea nu este din vina proastei gestiuni, ci din cauza imigranţilor şi că noi suntem cei care trebuie să plătim". Aceste mesaje sunt de o iresponsabilitate totală, mai ales când vin din partea unor guverne democratice şi care respectă drepturile umane. "Nu îşi mai aduc aminte de beneficiile imigraţiei", mai spune Jimenez. Imigraţia, armă dublă Că place sau nu, imigraţia este o armă electorală. Votul imigranţilor va fi un alt factor important pentru viitoarele alegeri locale. Se încheie acorduri cu diverse ţări pentru ca imigranţii extracomunitari să aibă drept de vot. În acelaşi timp, se transmit mesaje periculoase pentru a seduce electoratul, care prejudiciază tocmai această imigraţie. Este o "tulburare bipolară", care se întâlneşte adesea. În timp ce Merkel vorbeşte de "eşecul multiculturalismului", ministra sa a Muncii, Ursula Von der Leyen, crede că trebuie făcute "eforturi pentru a atrage imigranţi de care are nevoie economia germană". Conform Camerei de Comerţ a Germaniei, ţara are nevoie de 400.000 de muncitori calificaţi în plus, pe an. "Este normal ca în privinţa imigraţiei măsurile luate să fie mai puţin dure decât discursurile electorale. Berlusconi a spus prăpăstii, dar legile sale, deşi unele dure, niciodată nu au fost atât de barbare", susţine Lorenzo Cachon, care se referă şi la cazul Spaniei: "Politicile Ministerului Muncii şi Imigraţiei au fost mult mai rezonabile decât declaraţiile lui Celestino Corbacho, încă titularul postului de ministru". Citeşte şi: Partidele de dreapta scot xenofobia la atac înainte de alegeri Partidul Popular catalan acuză imigranţii că abuzează de sistemul sanitar public "Popularii" catalani şi-au început campania cu atacuri la "ţiganii români"         Urmareste-ne si pe: