De ce trebuie să fie atenți românii la violențele de la Kiev

Revoluţia ucraineană este, de noaptea trecută, una sângeroasă: peste 25 de oameni au murit în confruntările dintre manifestanţi şi forţele de ordine. Kievul este scena unui război civil sub ameninţarea blindatelor şi a represiunii armate. Care este ieşirea din această spirală a violenţei?

Într-un discurs rostit miercuri dimineaţă, preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici i-a învinovăţit pe liderii opoziţiei pentru violenţele din ţară, care persistă de mai bine de trei luni. Oficialii internaţionali şi-au exprimat îngrijorarea faţă de problema ucraineană, cerând instaurarea urgentă a păcii, după ce ziua de marţi a fost consemnată drept cea mai sângeroasă de când fosta republică sovietică şi-a câştigat independenţa.

Despre şansele ca Ucraina să iasă din starea de asediu au vorbit la Adevărul Live într-o discuţie moderată de Liviu Iolu specialişti în geopolitică şi politică europeană: jurnalistul Cristian Unteanu de la Bruxelles, Mircea Geoană, Marius Văcărelu (specialist în geopolitică), Dan Nicu (analist politic şi sociolog), Ion M. Ioniţă (redactor şef al revistei Historia), Oana Popescu (director Global Focus) şi Ion Cristoiu.

Cum se vede de la Bruxelles criza ucraineană?

Cristian Unteanu: Situaţia este extrem de confuză şi mâine este organizată reuniunea de criză, într-un context în care nu toate vocile sunt concordante.

De exemplu, ministrul de Externe al Belgiei spunea că nu există o unanimitate în UE. Din Ucraina a venit ştirea că preşedintele Ianukovici a chemat unităţi de intervenţie rapidă ale armatei, în condiţiile în care există o stare de asediu. Aceasta este o decizie extrem de gravă, deschizând posibilitatea de a ataca oamenii şi de a agrava criza.

O ultimă dezvoltare a crizei ar fi ca Rusia să fie de acord cu o eventuală cerere a preşedintelui Ianukovici de intervenţie, conform acordului CSI.

CSI are o unitate de tip militar, din care Ucraina nu face parte, dar nu înseamnă că exclude o implicare militară.

Există, tototadă, posibilitatea unei intervenţii cu drept umanitar, în cazul în care se constată că armata ucraineană a declanşat un genocid împotriva propriului popor.

Ce ar trebui să facă România? Doar să dea mesaje de oprire a violenţelor?

Ion M. Ioniţă: Ar trebui să dea aceleaşi mesaje precum Uniunea Europeană şi nu are altceva de făcut pentru că România este într-o situaţie specială faţă de Ucraina şi nu are de ce să atragă atenţia asupra ei.

Ar fi catastrofal să asistăm la o cerere de in intervenţie făcută de Ianukovici prietenului său Putin, pentru că asta ar însemna o invazie.

Marius Văcărelu: România trebuie să se pregătească pentru un posibil val de refugiaţi în cazul în care lucrurie merg foarte prost. Dacă se întâmplă aşa, ţara noastră este foarte prost pregătită pentru această situaţie.

Uniunea Sovietică, atunci când s-a spart, a adus o mare cantitate de arme pe piaţa neagră. Arme care se pot cumpăra. Iar la Liov a fost atacat şi a fost cucerit de protestatari un depozit de arme.

Dacă ne uităm la ultimele zile, şi valutele din zonă au început să scadă faţă de euro, consecinţa unei destabilizări, mărfurile se scumpesc. Astfel, starea de tensiune este şi mai mare.

Ar trebui ca România să se îngrijoreze mai puţin?

Oana Popescu: Nu, din contră. Din 89` până în prezent, structurile de forţă ale statului român au reuşit să respingă intrarea criminalităţii organizate ucrainene şi ruse în România. Stăm mai bine pentru că în această regiune suntem izolaţi de aceste fenomene. Orice fel de aflux de refugiaţi este o potenţială problemă. Cred că România ar trebui să dea aceleaşi mesaje precum UE, pentru oprirea violenţelor, dar România ar mai trebui să atragă atenţia asupra pericolelor pentru statele membre şi cele aflate la graniţa cu Ucraina.

Ucraina se află într-un moment de cumpănă, trebuie sprijinită, nu sancţionată ţara în ansamblul ei. Cred că România are nevoie să dea un mesaj foarte ferm, în spatele uşilor închise, cât de important este ca UE să nu piardă în faţa retoricii de forţă a Rusiei.

Ce se discută la UE?

Cristian Unteanu: Întrebarea la Bruxelles este ce putem oferi repede, iar una dintre soluţii ar putea fi o hotărâre cu mult înainte de termen privind liberarea regimului de vize, dacă statele membre vor accepta. Pentru prima dată în istoria Ucrainei, dorinţa ei de a intra în UE provoacă o asemenea stare conflictuală. Însuşi procesul de extindere potenţial către Est s-ar putea recalibra.

Care trebuie să fie teama Moldovei, cea mai vulnerabilă ţară în acest moment?

Marius Văcărelu: În momentul în care forţele de represiune întrec o limită, totul trebuie rezolvat într-o singură zi. Altfel, protestatarii vor deveni mai uniţi şi devin şi alţii din ce în ce mai conştienţi că se poate rezista.

Dacă nu se va termina în noaptea aceasta şi va prinde şi a treia zi, statutul lui Ianukovici este în pericol.

Care este pericolul dacă se prelungeşte „războiul civil”?

Dan Nicu: Aş începe să cred că ghilimelele sunt tot mai şterse, deoarece situaţia militară nu este instaurată oficial, dar se acţionează întocmai, mai ales în regiunea de vest, pro-occidentală.

Acolo s-au reinstaurant din nou structuri alternative de guvernare, loiale forţelor revoluţiei. Aceştia sunt oameni oarecum înarmaţi. Există o structură care se numeşte Cartierul General al Rezistenţei şi care încearcă să coordoneze toate mişcările de rezistenţă faţă de regimul Ianukovici: avem premisele unui război civil, care ar putea fi confirmat în următoarele zile.

Ce ar trebui să facă România: să se implice mai mult sau să aplice politica UE?

Mircea Geoană: Cred că fiecare stat vecin Ucrainei încearcă să facă cele două lucruri simultan: coordonarea cu aliaţii şi influenţarea situaţiei din Ucraina. Cred că România trebuie să joace rolul de partener şi aliat european, dar şi cel de vecin al unui stat-cheie.