Povestea Malalei, cea mai tânără câştigătoare a premiului Nobel

de Elena Dumitru in data de 10 Octombrie, 2014 - 12:07

Malala, în timp recuperării în spital

Pe 9 octombrie 2012, Malala Yousafzai a fost împuşcată în cap de talibani pentru că promova dreptul la educaţie pentru femei după ce talibanii au emis un decret religios prin care interziceau prezenţa fetelor în şcoli. După doi ani şi o zi, Malala (17 ani) a primit Premiul Nobel pentru Pace, devenind astfel cel mai tânăr câştigător al distincţiei. 

Malala nu doar că a supravieţuit, ci şi-a transformat povestea într-o maşinărie de promovare a acestei cauze, strânge bani pentru finanţarea şcolilor şi a devenit cel mai tânăr laureat Nobel din istorie.

Se întorcea de la şcoală atunci când a fost împuşcată. Aflase că talibanii au ameninţat-o, dar nu credea că aceştia vor ataca un copil, aşa că se temea mai mult pentru siguranţa tatălui ei, cel care a sprijinit-o.   

Malala Yousafzai avea deja, de la vârsta de 11 ani, un blog găzduit de BBC Urdu sub pseudonimul Gul Makai. Scria despre viaţa pakistanezilor din Valea Swat, căzută sub controlul talibanilor în anul 2004.   

Postarea care i-a adus însă atenţia grupării teroriste a fost publicată în ianurie 2009 cu titlul „S-ar putea să nu mai merg niciodată la şcoală”. În text, Malala anunţa că nu este sigură dacă şcoala la care mergea se va mai deschide după vacanţa de iarnă. „De această dată, fetele n-au fost prea încântate de apropierea vacanţei pentru că ştiau că, dacă talibanii îşi vor implementa edictul, ele nu vor mai putea merge vreodată la şcoală”, scria Malala.   

Tatăl ei a dezvăluit peste aproape un an că fiica sa este autoarea blogului BBC care atrăgea atâta atenţie nedorită de Taliban asupra Văii Râului Swat, considerată unul dintre cele mai frumoase colţuri de lume înainte de a deveni câmpul de luptă al extremiştilor.   

Într-o postare tot din ianuarie, cu titlul „Mă tem”, Malala scria:

„Am avut un vis groaznic, cu elicoptere militare şi talibani. Am astfel de vise de la demararea operaţiunilor militare în Swat. Mama mi-a pregătit micul dejun şi am plecat la şcoală. Mă temeam să merg la şcoală pentru că talibanii au emis un edict prin care interzic fetelor să meargă la şcoală.   

Doar 11 elevi din clasa de 27 au mai venit la ore. Numărul a scăzut din cauza edictului dat de Taliban. Trei prietene de-ale mele s-au mutat cu familiile în alte oraşe din cauza edictului.   

Pe drumul de la şcoală spre casă am auzit un om spunând «Te voi omorî». Am grăbit pasul şi, după un timp, m-am uitat în spate să văd dacă încă vine după mine. Spre uşurarea mea, vorbea la telefonul mobil, probabil că ameninţa pe altcineva la telefon. ”

În aprilie 2013, chipul Malalei Yousafzai a apărut pe coperta ediţiei dedicată de revista „Time” celor mai influenţi 100 de oameni din lume.   

„Istoria este plină de oameni al căror curaj a fost combătut cu violenţă. Puţini însă sunt la fel de tineri cum era Malala la 15 ani, când un taliban a urcat în autobuzul care o aducea de la şcoala din nord-vestul Pakistanului şi a împuşcat-o alături de alte două fete, încercând atât s-o omoare pe Malala cât şi să - după cum se arată într-o scrisoare a grupării Taliban - să dea o lecţie oricui avea curajul să ceară educaţie, libertate şi autodeterminare, în special pentru fete şi femei. Sau la 11 ani, când Malala a început să scrie pe un bloc BBC Urdu, vorbind despre ambiţiile sale de a deveni doctor, frica ei de Taliban şi determinarea ei de a nu permite Talibanului - sau fricii ei - să o împiedice să ajungă la educaţia de care ştia că are nevoie pentru a-şi realiza visul.   

Malala se află acum unde îşi doreşte să fie: înapoi la şcoală. Talibanul aproape că au transformat cazul Malalei într-un martiriu. Au reuşit să o transforme într-un simbol. Malala a publicat şi o cartea autobiografică, intitulată „Eu sunt Malala”. Este povestea cutremurătoare a unei familii dezrădăcinate de hidoşenia terorismului, a luptei pentru educaţia tinerelor şi a curajului ieşit din comun al unor părinţi care-şi iubesc nespus fata într-o lume ce oferă totul fiilor.